A trecut ceva timp de la ultimul articol, cu siguranță. Și probabil o să treacă încă pe atât până la următorul, ce de să mint? Probabil că titlul articolului nu este foarte sugestiv, însă chiar nu am știut cum să îl formulez, conținutul fiind unul destul de sensibil pentru mine. Ceea ce voi scrie este ceva din suflet, scris și postat, cu idei sincere, cu sau fără greșeli și cu siguranță fără a cere prea multe păreri înainte de a fi publicat pe internet, pentru că vreau să arate fix ceea ce am simțit și simt în continuare.
Eu nu prea sunt adepta expresiilor de genul "2020 is gonna be my year", poate pentru că am folosit-o destul de des în ultimii 7-8 ani, însă doar 2 dintre ei au fost cu adevărat foarte buni. Am ales totuși să scriu acest articol la sfârșitul anului 2019, care cu siguranță nu a fost un an bun, apoi să merg înainte și să nu mă mai întorc în trecut. Am să spun și că că nu mi-aș fi dorit să ajung să scriu despre asta, însă Dumnezeu a hotărât ca eu să trec prin anumite experiențe pentru a evolua. Nu o să vă plictisesc cu introducerea și voi intra în subiect:
Deși în anul 2019 am avut parte de multe experiențe frumoase (o familie frumoasă, o nepoțică, relații strânse, un job fain, călătorii, festival, ieșiri etc), în interiorul meu am experimentat anumite lucruri pe care nu i le doresc nimănui: supărări, mania persecuției, anxietate. Și nu, nu scriu asta ca să mă victimizez, nici pentru că "e la modă să ai anxietate", așa cum am mai auzit (și e ok, dacă nu aș fi trecut prin asta aș fi spus și eu același lucru) și, din păcate, nici pentru că știu care este "rețeta" pentru a scăpa de aceste sentimente interioare. Oricum, după părerea mea, nu există o "rețetă" ce se aplică tuturor. Nu am experiență, cursuri sau diplome în domeniu și nu mă consider neapărat în măsură să dau astfel de sfaturi, însă am simțit nevoia să împărtășesc aceste sentimente și dacă, din păcate, mai sunt persoane ce au experimentat aceste lucruri, aș vrea ca ele să știe că nu sunt singurele are au trecut prin asta și că este cineva care le înțelege și e alături de ele. Este o vorbă care spune că dacă poți ajuta pe cineva, de ce să nu o faci? Așa că voi povesti, pe rând, sentimentele de care am avut parte și sper ca acest "schimb de experiență" să fie măcar 1% de ajutor.
Am să încep cu supărările, zilnice și nejustificate de cele mai multe ori. Aici am să mă învinovățesc numai pe mine, pentru că totul a pornit dintr-o copilărie. Mai exact, din imaturitate și nevoia de atenție, transformam totul într-o "dramă" iar persoana optimistă care obișnuiam să fiu a început, încet încet, să creadă toate vorbele pe care le "arunca" și să își creeze fel de fel de scenarii în minte. Au început gânduri rele, plânsete zilnice și imposibilitatea de a mă bucura de ceea ce am. Ce m-a trezit la realitate? Pierderea unor lucruri. Pentru că da, cu o astfel de atitudine am avut numai de pierdut. Am reușit astfel să îmi atât înțeleg greșelile, cât și faptul că o maaaaaaare parte din lucrurile negative se întâmpla doar în mintea mea și că, așa cum am mai spus, dacă voi continua așa voi avea numai de pierdut. Am apelat la ajutor la momentul respectiv și a contribuit mult la depășirea acestei perioade, însă consider că schimbarea vine din interior iar dacă tu singur nu te ajuți, nimeni nu o va putea face cu adevărat.
O altă perioada din anul 2019, deși plină de experiențe frumoase, a fost predominată de întrebarea "dacă toată lumea are ceva cu mine?". O perioadă în care interpretam tot ceea ce spunea cineva într-un mod negativ și greșit, iar, după cum probabil vă gândeați, concluzia era mereu aceeași: X are o problemă cu mine. Astfel că mă îndepărtam de anumiți oameni, ceream justificări pentru tot ceea ce spuneau și lăsam lucruri ireale să mă afecteze. Cu ocazia aceasta vreau să le cer iertare tuturor oamenilor pe care i-am făcut, poate, să se simtă prost spunându-le că "ei au ceva cu mine", am cerut explicații pentru simple lucruri nesemnificative și cu care poate m-am purtat urât. Aproximativ trei luni a durat această perioadă. La fel ca și în experiența precedentă, schimbarea a venit din interiorul meu. Mai exact, am reușit să privesc atent lucrurile și oamenii din jurul meu. Astfel, am observat că așa aceeași atitudine pe care oamenii o au față de mine, o au și față de ceilalți. Cum am spus, nu sunt neapârat în măsură să dau sfaturi, însă dacă este cineva care trece prin asta am să îmi permit sa îi sugerez două lucruri: să privească lucrurilor din exterior, așa cum am procedat și eu și să încerce să elimine acest gând. Pot spune din proprie experiență că atunci când am încetat să mă mai gândesc la asta, lucrurile care mă afectau au încetat și ele să se întâmple. Sau, altfel spus, atunci când te gândești la lucruri frumoase, atragi lucruri frumoase.
Anxietatea, sau cea mai urâtă perioadă a mea de până acum (și nu exagerez) este experiența prin care am trecut în ultimele luni. Nu mi-a pus nici o persoana avizată acest diagnostic, însă simptomele acesteia sunt similare cu lucrurile pe care le-am experimentat eu. Frică în mod constant, față de orice lucru mărunt, sau față de ideea că în viitor s-ar întâmpla ceva rău. Mă așteptam ca în câteva zile această frică să dispară, însă persista, sau chiar se agrava. Overthinking-ul era și el prezent. Acum ceva timp, circula pe internet o poză pe care scria că dacă îți pierzi pixul nu ai cum să iei notițe, dacă nu iei notițe nu ai cum să înveți, apoi nu îți iei diploma, nu muncești, nu ai ce mânca, ajungi singur și într-un final mori. Textul este mult mai detaliat, însă am ales să fac un rezumat. Cred că, dintre cei ce citesc asta, cei mai mulți au văzut poza și știu despre ce vorbesc. Cam așa funcționa și mintea mea. Nu vreau să intru foarte mult în detalii despre gândurile ce îmi treceau prin minte, însă pot spune că erau din ce în ce mai multe și că nu doresc nimănui să treacă prin asta. Am mai auzit persoane ce au trecut prin stări asemănătoare spunând și că aveau atacuri de panică frecvente. Eu nu am avut parte de ele, așa că nu pot intra în acest subiect. Sper totuși să nu urmeze în 2020! La întrebarea "cum ai trecut peste?" nu am un răspuns exact de data asta. Încetul cu încetul, această frică a trecut de la sine. Cred că am avut norocul ca anxietatea să plece înainte ca eu să mă cufund în gânduri și mai rele. Aici nu am recomandări, însă vreau să vă rog pe cei care citiți să fiți conștienți de faptul că atâta timp cât nu ai trecut printr-un lucru, este greu să îl înțelegi și să încerce să fie alături de cineva care trece prin momente dificile. Eu sper, totuși, ca în 2020 să fie din ce în ce mai puțini oameni cu probleme de orice fel (chiar deloc, dacă ar fi posibil!) și din ce în ce mai multe lucruri frumoase să se întâmple!
Aș putea scrie o zi întreagă despre aceasta experiență și tot ar mai rămâne ceva nespus! Ceea ce este cert e că în urma acestei experiențe am învățat să încerc să nu mai judec acțiunile oamenilor fără să știu ce este în mintea și inima lor.
Acum ceva timp, când încă treceam prin aceste lucruri, mi-am imaginat momentul în care sunt "vindecată" și împărtășesc experiența mea cu oamenii în scopul de a ajuta. Astăzi am decis să aduc acest gând la realitate. Sper că acest articol nu a avut un vibe foarte negativ, însă am vrut să împărtășesc anumite lucruri reale și, din păcate frecvente în zilele noastre. În cazul în care vă întrebați, acum sunt bine, am început să spun STOP atunci când vin gândurile negative, să îmi controlez imaginația și să apreciez fiecare clipă frumoasă!
Astea fiind spuse, eu vă propun să lăsăm toate lucrurile rele în trecut și să încercăm să fim din ce în ce mai buni, nu începând de la 1 Ianuarie 2020, ci începând din clipa asta. Așa cum am spus, eu cred că atitudinea pozitivă atrage lucruri frumoase! Eu vă doresc un an nou plin de bucurie și iubire, chiar cel mai bun de până acum!
Eu nu prea sunt adepta expresiilor de genul "2020 is gonna be my year", poate pentru că am folosit-o destul de des în ultimii 7-8 ani, însă doar 2 dintre ei au fost cu adevărat foarte buni. Am ales totuși să scriu acest articol la sfârșitul anului 2019, care cu siguranță nu a fost un an bun, apoi să merg înainte și să nu mă mai întorc în trecut. Am să spun și că că nu mi-aș fi dorit să ajung să scriu despre asta, însă Dumnezeu a hotărât ca eu să trec prin anumite experiențe pentru a evolua. Nu o să vă plictisesc cu introducerea și voi intra în subiect:
Deși în anul 2019 am avut parte de multe experiențe frumoase (o familie frumoasă, o nepoțică, relații strânse, un job fain, călătorii, festival, ieșiri etc), în interiorul meu am experimentat anumite lucruri pe care nu i le doresc nimănui: supărări, mania persecuției, anxietate. Și nu, nu scriu asta ca să mă victimizez, nici pentru că "e la modă să ai anxietate", așa cum am mai auzit (și e ok, dacă nu aș fi trecut prin asta aș fi spus și eu același lucru) și, din păcate, nici pentru că știu care este "rețeta" pentru a scăpa de aceste sentimente interioare. Oricum, după părerea mea, nu există o "rețetă" ce se aplică tuturor. Nu am experiență, cursuri sau diplome în domeniu și nu mă consider neapărat în măsură să dau astfel de sfaturi, însă am simțit nevoia să împărtășesc aceste sentimente și dacă, din păcate, mai sunt persoane ce au experimentat aceste lucruri, aș vrea ca ele să știe că nu sunt singurele are au trecut prin asta și că este cineva care le înțelege și e alături de ele. Este o vorbă care spune că dacă poți ajuta pe cineva, de ce să nu o faci? Așa că voi povesti, pe rând, sentimentele de care am avut parte și sper ca acest "schimb de experiență" să fie măcar 1% de ajutor.
Am să încep cu supărările, zilnice și nejustificate de cele mai multe ori. Aici am să mă învinovățesc numai pe mine, pentru că totul a pornit dintr-o copilărie. Mai exact, din imaturitate și nevoia de atenție, transformam totul într-o "dramă" iar persoana optimistă care obișnuiam să fiu a început, încet încet, să creadă toate vorbele pe care le "arunca" și să își creeze fel de fel de scenarii în minte. Au început gânduri rele, plânsete zilnice și imposibilitatea de a mă bucura de ceea ce am. Ce m-a trezit la realitate? Pierderea unor lucruri. Pentru că da, cu o astfel de atitudine am avut numai de pierdut. Am reușit astfel să îmi atât înțeleg greșelile, cât și faptul că o maaaaaaare parte din lucrurile negative se întâmpla doar în mintea mea și că, așa cum am mai spus, dacă voi continua așa voi avea numai de pierdut. Am apelat la ajutor la momentul respectiv și a contribuit mult la depășirea acestei perioade, însă consider că schimbarea vine din interior iar dacă tu singur nu te ajuți, nimeni nu o va putea face cu adevărat.
O altă perioada din anul 2019, deși plină de experiențe frumoase, a fost predominată de întrebarea "dacă toată lumea are ceva cu mine?". O perioadă în care interpretam tot ceea ce spunea cineva într-un mod negativ și greșit, iar, după cum probabil vă gândeați, concluzia era mereu aceeași: X are o problemă cu mine. Astfel că mă îndepărtam de anumiți oameni, ceream justificări pentru tot ceea ce spuneau și lăsam lucruri ireale să mă afecteze. Cu ocazia aceasta vreau să le cer iertare tuturor oamenilor pe care i-am făcut, poate, să se simtă prost spunându-le că "ei au ceva cu mine", am cerut explicații pentru simple lucruri nesemnificative și cu care poate m-am purtat urât. Aproximativ trei luni a durat această perioadă. La fel ca și în experiența precedentă, schimbarea a venit din interiorul meu. Mai exact, am reușit să privesc atent lucrurile și oamenii din jurul meu. Astfel, am observat că așa aceeași atitudine pe care oamenii o au față de mine, o au și față de ceilalți. Cum am spus, nu sunt neapârat în măsură să dau sfaturi, însă dacă este cineva care trece prin asta am să îmi permit sa îi sugerez două lucruri: să privească lucrurilor din exterior, așa cum am procedat și eu și să încerce să elimine acest gând. Pot spune din proprie experiență că atunci când am încetat să mă mai gândesc la asta, lucrurile care mă afectau au încetat și ele să se întâmple. Sau, altfel spus, atunci când te gândești la lucruri frumoase, atragi lucruri frumoase.
Anxietatea, sau cea mai urâtă perioadă a mea de până acum (și nu exagerez) este experiența prin care am trecut în ultimele luni. Nu mi-a pus nici o persoana avizată acest diagnostic, însă simptomele acesteia sunt similare cu lucrurile pe care le-am experimentat eu. Frică în mod constant, față de orice lucru mărunt, sau față de ideea că în viitor s-ar întâmpla ceva rău. Mă așteptam ca în câteva zile această frică să dispară, însă persista, sau chiar se agrava. Overthinking-ul era și el prezent. Acum ceva timp, circula pe internet o poză pe care scria că dacă îți pierzi pixul nu ai cum să iei notițe, dacă nu iei notițe nu ai cum să înveți, apoi nu îți iei diploma, nu muncești, nu ai ce mânca, ajungi singur și într-un final mori. Textul este mult mai detaliat, însă am ales să fac un rezumat. Cred că, dintre cei ce citesc asta, cei mai mulți au văzut poza și știu despre ce vorbesc. Cam așa funcționa și mintea mea. Nu vreau să intru foarte mult în detalii despre gândurile ce îmi treceau prin minte, însă pot spune că erau din ce în ce mai multe și că nu doresc nimănui să treacă prin asta. Am mai auzit persoane ce au trecut prin stări asemănătoare spunând și că aveau atacuri de panică frecvente. Eu nu am avut parte de ele, așa că nu pot intra în acest subiect. Sper totuși să nu urmeze în 2020! La întrebarea "cum ai trecut peste?" nu am un răspuns exact de data asta. Încetul cu încetul, această frică a trecut de la sine. Cred că am avut norocul ca anxietatea să plece înainte ca eu să mă cufund în gânduri și mai rele. Aici nu am recomandări, însă vreau să vă rog pe cei care citiți să fiți conștienți de faptul că atâta timp cât nu ai trecut printr-un lucru, este greu să îl înțelegi și să încerce să fie alături de cineva care trece prin momente dificile. Eu sper, totuși, ca în 2020 să fie din ce în ce mai puțini oameni cu probleme de orice fel (chiar deloc, dacă ar fi posibil!) și din ce în ce mai multe lucruri frumoase să se întâmple!
Aș putea scrie o zi întreagă despre aceasta experiență și tot ar mai rămâne ceva nespus! Ceea ce este cert e că în urma acestei experiențe am învățat să încerc să nu mai judec acțiunile oamenilor fără să știu ce este în mintea și inima lor.
Acum ceva timp, când încă treceam prin aceste lucruri, mi-am imaginat momentul în care sunt "vindecată" și împărtășesc experiența mea cu oamenii în scopul de a ajuta. Astăzi am decis să aduc acest gând la realitate. Sper că acest articol nu a avut un vibe foarte negativ, însă am vrut să împărtășesc anumite lucruri reale și, din păcate frecvente în zilele noastre. În cazul în care vă întrebați, acum sunt bine, am început să spun STOP atunci când vin gândurile negative, să îmi controlez imaginația și să apreciez fiecare clipă frumoasă!
Astea fiind spuse, eu vă propun să lăsăm toate lucrurile rele în trecut și să încercăm să fim din ce în ce mai buni, nu începând de la 1 Ianuarie 2020, ci începând din clipa asta. Așa cum am spus, eu cred că atitudinea pozitivă atrage lucruri frumoase! Eu vă doresc un an nou plin de bucurie și iubire, chiar cel mai bun de până acum!
Comentarii
Trimiteți un comentariu